jumulí (jumulésc, jumulít),
vb. –
1. A
smulge fulgii de la o
pasăre, a curăța de
pene. –
2. A escroca, a jefui, a jecmăni. –
3. A ciomăgi, a
face praf. Mag.
gyomlálni „a
smulge” (
DAR; Scriban). Sînt greșite relațiile pe care
le stabilesc Cihac, II, 161, cu
juli, și Philippide, II, 719, cu
alb.
humëljoń „a
distruge”. Din același etimon provine
jimui, vb. (Trans., despre
porci, a
scurma pămîntul cu rîtul). – Der.
jumuleală, s.f. (acțiunea de a
jumuli;
furt;
jupuire, jecmănire);
jumulitor, adj. (care
jumulește; care
vinde scump);
jumulitură, s.f. (jumuleală). Cf.
jimi.