între
prep. – În
locul dintre, în
mijlocul a. – Mr.
(n)tră, megl.
antri, istr.
ăntre. Lat.
inter (Pușcariu 890; Candrea-Dens., 878; REW 4485a;
DAR; cf. Moser 434), cf. it.
tra, prov., fr., sp.,
port.
entre. În
trecut, s-a
confundat cu lat.
ante; s-a folosit pînă în
sec. XVII cu sensul „în
fața, în
prezența cuiva”. – Der.
dintre, prep., comp. cu
de (diferența de sens constă în aceea că
între indică poziția,
iar dintre proveniența:
între toți;
dintre toți;
printre, prep.; comp. cu
prin (după Candrea-Scriban, 880, din lat.
per inter). Se folosește de
asemenea ca pref. neol., înlocuind fr.
entre-.