încotró
adv. – Unde, în ce direcție. – Var. (înv.)
încătruă, încătruo, încătro. Lat.
contra ubi (Philippide,
Principii, 92; Tiktin;
DAR), cu
în- relativ tîrziu. – Der.
încotrova, adv. (oriunde), cu suf. -
va, cf.
cineva, undeva;
dincotro, adv. (de unde, din ce
parte). – Din
rom.
care încotro,
pretutindeni, provine mag.
karenkotro, karinkotro (O. Balogh,
Magyar Nyelvör, XXVII, 248).