încépe (încép, începút),
vb. –
1. A realiza
prima parte dintr-o
lucrare, dintr-o acțiune. –
2. A întreprinde, a se
apuca de. –
3. (Înv.) A
concepe. – Mr.
nțep. Lat.
incĭpĕre (Pușcariu 812; Candrea-Dens., 843; REW 4353;
DAR; Rosetti, I, 168, cf.
gris.
anceiver). Sensul 3
indică o confuzie
între lat.
incipĕre cu
concipĕre; Tiktin se gîndește că este
vorba de un
uz artificial, ceea ce nu este
cert. – Der.
început, s.n. (
punct de
plecare, moment inițial);
începută, s.f. (înv.,
început; înv., concepție);
începătură, s.f. (înv.,
început, origine);
ceptură, s.f. (
izvor al unui rîu), cf.
Iordan,
BL,
VI, 33;
începenie (var.
începătorie, începătoare, cepelniță, cepătoare), s.f. (
început);
începător, adj. (care începe);
neînceput, adj. (neatins).