hop
interj. – Exprimă efortul de a
sări sau de a
ridica o greutate; servește ca
îndemn în
aceste împrejurări. – Var.
hopa(i). Mr.
hop. Creație expresivă, cf.
alb.
hop, germ.
hopsen, engl.
to hop, tc.
hoppaha (după
Graur,
GS, VI, 330, tc. este etimon al
rom.
hop așa). – Der.
hop, s.n. (
salt, săritură; obstacol,
groapă; dificultate, neplăcere);
hopăi, vb. (a
sări, a țopăi);
hopină, s.f. (denivelare,
groapă);
hopuros, adj. (
plin de
gropi). – Cf.
țop.