gógă (-gi),
s.f. –
1. Nucă. –
2. Baubau, sperietoare. Creație expresivă, cf.
cocă. Coincide cu alte formații de același
tip, ca
alb.
gogë „baubau”, mag.
gogó „nucă”; este interesantă coincidența cu sp., unde
coco are de
asemenea dublul sens de „boabă,
fruct rotund” și de „fantasmă”. Este dublet al lui
gog, s.m. (
tont,
prost), cf.
coc față de
cocă. După
DAR,
gog ar proveni de la
Gogu, prescurtare familiară de la
Gheorghe. Cihac, II, 717; Philippide, II, 715;
DAR; Rosetti, II, 117 și Pușcariu,
Lr., 265
îl pun în legătură pe
gogă cu
alb. Caracterul expresiv al
acestor formații a
fost indicat încă de Spitzer,
Mitt. Wien, 320-33. După Lahovary 330 sînt
cuvinte anterioare indoeurop. Der.
goagă, s.f. (popic,
bilă);
gogea, s.f. (
bulgăre de
sare gemă);
goghe, s.f. (
copil,
prunc);
goghie (var.
gughie), s.f. (plevușcă,
pește mărunt);
gogi, vb. (a curăța de
nuci);
goglează (var.
gogle(a)z), s.f. (coajă, pieliță; talaj;
bagatelă), pentru a
cărui der. cf.
cocleț (
primul sens pare a fi în legătură cu
gogi, al doilea cu
gogoașe „
minciună”;
DAR menționează mag.
goklesz „inutil”, care
ar putea deriva din
rom.);
gogleț, s.m. (
prost,
tont), cf. mag.
gágó (
DAR crede că mag. e
sursa cuvîntului
rom.) ngr. γεγές,
alb.
gegë „albanez din nord”;
gogoloș (var.
boboloș), s.n. (
grunz,
bulgăre), cf.
cocoloș;
gogon, s.n. (boabă;
bilă,
obiect rotund în
general);
gogonat, adj. (
rotund, sferic;
umflat, exagerat);
gogoneț, adj. (gogonat;
umflat; exagerat,
ieșit din
comun);
gogoni (var.
gogona), vb. (a
umfla);
gogonea, s.f. (
fruct; varietate de
roșie);
gogoroană, s.f. (Trans.,
bomboană);
gogoriță, s.f. (sperietoare, baubau);
gogoloasă, s.f. (sperietoare, baubau);
gorgună (var.
gorgoană), s.f. (vrăjitoare bătrînă,
femeie rea);
gorgoane, s.f. pl. (
spirite), care, după
ipoteza improbabilă a lui Bogrea,
Dacor., IV, 820, s-
ar explica prin intermediul lui
gorgon, s.n. (
tril de
muzică orientală) și acesta de origine necunoscută (apropierea de
numele de
Gorgona, cf. Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 204, este extrem de incertă);
gorgoni, vb. (a
goni, a
alunga), der. al cuvîntului anterior și în același
timp reduplicare expresivă de la
goni, al
cărui sens
primar trebuie să fi
fost „a da
dracului”;
gojgar, s.n. (
groapă), a
cărui der. nu este
clară,
dar. cf.
goagă, goță, s.f. (Trans., sperietoare);
goțoi, s.m. (Trans.,
mască ce se
scoate în procesiunea de Sfîntul Gheorghe). – Cf.
gogoașe, gogoman, gurgui.