găsí (găsésc, găsít),
vb. –
1. A
afla, a întîlni.
2. A
afla, a
descoperi. –
3. A
afla, a
observa, a constata. –
4. A considera, a
crede, a
socoti. –
5. (Refl.) A se
afla, a fi
prezent. –
6. (Impers.) A avea o
idee. Sl.
gasiti „a
stinge” (
DAR; Pușcariu,
Lr., 282). Semantismul deosebit de ciudat, s-
ar putea explica printr-un sens primitiv „a
stinge suflînd” sau „a
sufla”, care
ajunge astfel să
coincidă cu
afflare ›
afla. Este de
asemenea posibilă o confuzie, din
partea subiectului rom.,
între sl.
gasiti „a
stinge” și sl.
desiti, dositi „a
afla”. Evoluția semantică „a
stinge” › „a
potoli setea” › „a
afla” (Skok,
Dacor., IX, 217), nu pare probabilă. Nici der. din
alb.
gjëig „
aflu” (Cihac, II, 717), din sb.
gaziti „a
trece prin
vad” (Weigand,
BA, III, 107) sau din gepidicul
gasihts „acțiunea de a
zări” (Gamillscheg,
Rom. Germ., II, 252) nu
par probabile. Der.
găsitură, s.f. (
descoperire);
găselniță, s.f. (invenție,
născocire stilistică), formație artificială modernă.