fus (fúse),
s.n. –
1. Unealtă de
tors. –
2. Suport pentru
mosor la
suveică. –
3. Suport pentru
lînă la
vîrtelniță. –
4. Ax la
mașina bătătoare. –
5. Ax la
moara de grîu. –
6. Ax,
arbore (în
general). –
7. Braț la candelabru. –
8. Porțiune sferică a unui ax sau a unei
osii. –
9. Tulpină la
fasole. –
10. Pește (Aspro streber). – Mr., megl., istr.
fus. Lat.
fŭsus (Pușcariu 688; Candrea-Dens., 703; REW 3620;
DAR), cf. it.,
port.
fuso, cat.
fus, sp.
huso. Sensul 9
poate fi o confuzie cu
fusei „
fasole”. – Der.
fusar, s.m. (
persoană care
face fuse;
țipar, Cobitis fossilis;
pește, Aspro streber), pe care Pușcariu 689
îl derivă
direct din lat.
fŭsārius.