frumós (frumoásă),
adj. –
1. Care
place, care trezește admirația. –
2. (S.m.)
Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea
omului de a
simți emoție în
fața operelor de
artă etc. –
3. (Adv.) În
mod plăcut, armonios, estetic. –
4. (Adv.)
Bine, potrivit,
perfect. –
5. (S.f. pl.) În mitologia populară,
ielele. Lat.
formōsus (Pușcariu 665; Candrea-Dens., 655; REW 3450;
DAR), cf. it.,
port.
formoso (calabr.
fumusu), prov.
formos, sp.
hermoso. În mr. și megl.,
mușat (‹ *
frumușat). Der.
frumușel, adj. (drăguț; adv.,
bine, comod), cf.
Pascu,
Suf., 27;
frumusețe, s.f. (însușirea a ceea ce este
frumos), var.
frum(u)seță, frîm(u)seață;
înfrumușa, vb. (înv., Trans. și
Mod., a
face să fie
frumos);
(în)frîm(u)seța, (în)frîmseți, vb. (a
face să fie
frumos);
înfrumusețitor, adj. (care înfrumusețează). Din
rom. trebuie să provină v.
pol.
frymušny, frymu(s)zny „capricios,
delicat, mofturos” și, de
asemenea, „ciudat, neobișnuit”, pe care Berneker 286
îl consideră de origine necunoscută.