freámăt (-émete),
s.m. –
1. Înfiorare,
fior. –
2. Murmur,
zvon. –
3. Zgomot,
rumoare. – Var. (Mold.)
hreamăt. Lat.
frĕmĭtus (Pușcariu 645; Candrea-Dens., 636; REW 3492;
DAR; Byck-
Graur,
BL, I, 19), cf. it., sp.,
port. (
frémito), v. fr.
friente,
gal.
fremido. – Der.
fremăta, vb. (a se înfiora; a vibra), care
ar putea reprezenta și lat.
frĕmĭtāre (Pușcariu 646), cf. v tosc.
fremitare,
cors.
frumita „a necheza”;
fremătător, adj. (agitat, care freamătă).