fíu (fíi),
s.m. –
Copil,
băiat (considerat în raport cu
părinții). – Mr.
h’il’u, megl.
il’u, istr.
fil’. Lat.
fῑlius (Pușcariu 618; Candrea-Dens., 588; REW 3303;
DAR), cf. it.
figlio, fr.
fils, sp.
hijo,
port.
filho. Cf. și
fie. Der.
firesc, adj. (filial);
înfia, vb. (a adopta). – Der. neol. (din fr.)
filial, adj.;
filiați(un)e, s.f.;
afilia, vb. Din
rom. provine rut.
fil (Miklosich,
Wander., 15).