făurár
s.m. – Februarie. – Mr.
flivrar, istr.
faurǫr. Lat.
fĕbruarius (Pușcariu 591; Candrea-Dens., 574; REW 3120;
DAR), cf.
alb.
fruer, fljur (Meyer 108; Philippide, II, 641), calabr.
frevaru, friul.
frevar. Este
formă populară, paralelă lui
fevruarie (sl.
fevruarie), înv., și
februarie, s.m. (lat.
februarius). Prin analogie cu
făurar „fierar” s-a
ajuns și la o
formă regresivă,
faur „februarie”.