fátă (féte),
s.f. –
1. Persoană de
sex feminin. –
2. Tînără, copilă. –
3. Fecioară. –
4. Fată nemăritată. –
5. Fată în
casă, servitoare. –
6. Nume popular al constelației Orion. –
7. (Arg.) Hîrtie de 500 de
lei. – Mr.
feată, megl.
fętă, istr.
fętę. Lat.
fĕta (Pușcariu 588; Densusianu,
GS, II, 314), cf. friul.
fede, lomb.
feda, piem.
fea, dauph.
feia, toți cu sensul de „
oaie”, sp.
jeda „
vacă cu
vițel” (Gárcia de Diego,
Bol. R. Acad. Esp., VII, 261). Sensurile 3, 5 și 6 sînt însoțite de
obicei de adj.
mare; sensul 6 se explică plecîndu-se de la
ideea de „
nou, nefolosit”. Este cuvînt
general răspîndit (ALR, I, 192). Der.
fătoi, s.m. (fată bărbătoasă);
fătălău (var.
feteleu), s.m. (hermafrodit), cu suf. -
lău;
fetesc, adj. (de fată; înv., feciorelnic);
fetește, adv. (în
chip feciorelnic);
fetei, s.n. (
adunare de
fete);
feti, vb. (a
trăi nemăritată, a fi fată bătrînă);
fetie, s.f. (feciorie; virginitate);
fetișcană, s.f. (fată bătrînă;
bomboană de fată);
fetiță, s.f. (copilă).