egúmen (egúmeni),
s.m. – Superior al unei
mănăstiri de
călugări ortodocși.
Erau numiți de
episcopi (începînd cu Miron Barnovski, 1627, de
călugării înșiși) și prezentați
Domnului de
Marele Sfetnic sau
Logofăt. De la constituția lui Constantin Mavrocordat (1734) au
fost desemnați de mitropolit și confirmați de Domnitor. – Var.
igumen. Mt.
igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg.
igumen (Conev 108). – Der.
egumenie, s.f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία;
egumenesc, adj. (
propriu unui egumen).