dur (dúră),
adj. –
Tare,
aspru. Lat.
durus (
sec. XIX). – Der.
dura, vb. (a ține, a fi, a
dăinui);
duritate, s.f. (tărie, rezistență);
durabil, adj. (care
durează);
durabilitate, s.f. (trăinicie, rezistență);
durată, s.f. (interval,
răstimp), din it.
durata, sau
traducere din fr.
durée.