Dumnezéu (dumnezéi),
s.m. – Ființă supremă, creator și cîrmuitor al
lumii. – Mr.
dhumnidză(u) megl.
dumnizesc. Lat.
dǒmĭnĕ dĕus (Pușcariu 558; REW 2734), cf. it.
domeneddio, v. prov.
domerdieus, v. fr.
damnedieu. Cf.
zău. – Der.
dumnezeiesc, adj. (divin; milostiv);
dumnezeiește, adv. (minunat, divin);
dumnezei (var.
îndumnezei), vb. (a diviniza; a adora ca pe Dumnezeu);
dumnezeire, s.f. (divinitate; divinizare; înv., religiozitate);
nedumnezeire, s.f. (înv., impietate);
dumnezeiță (var.
dumnezeoaie, dumnezeoaică), s.f. (înv., zeiță).