dúce (dúci),
s.m. –
Titlu nobiliar. – Var. (înv.)
ducă. It.
duca (
sec. XVII), în
parte prin intermediul ngr. δοῦϰας, sl.
duka.
Forma actuală a
fost readaptată lat.
dux, -cem. – Der.
ducal, adj. (care aparține
ducelui);
ducat, s.m. (ducat, monedă);
ducat, s.n. (ducat,
provincie, teritoriu în stăpînirea unui duce);
ducesă, s.f. (
soția unui duce);
archiduce, s.m. (
titlu dat prinților din
casa imperială a Austriei). Este dublet de la
doge, s.m. (
titlu purtat de conducătorii politici ai unor
vechi republici
italiene), din ven.
doge.