drug (-gi),
s.m. –
1. Par, bîtă,
bară. –
2. Loitre de
car. –
3. Bîrnă în
general. –
4. Știulete de
porumb. – Var. (Mold.)
druc. Sl.
drǫgŭ, probabil prin intermediul v. sb. și sb.
drug (Cihac, II, 102; Skok 68), cf.
drîng, var. din rut.
druk. – Der.
drugă, s.f. (
băț;
fus;
fir tors;
știulete de
porumb), cf. sb.
druga, bg.
deruga (› mr., megl.
drugà, ngr. δροῦγα,
alb.
drugë);
dîrg, s.m. (
ciocan de
lemn folosit de zidari);
drughineață, s.f. (Mold.,
băț);
drugălău, s.m. (Munt.,
știulete);
drugăleață, s.f. (
fus);
drughineață, s.f. (Mold.,
băț,
par);
drăgare, s.f. (
grinda principală);
îndruga, vb. (a
țese urzeala; a
țese gros; a vorbi
prea mult, a pălăvrăgi);
îndrugătură, s.f. (cantitate de
lînă toarsă).