dor (dóruri),
s.n. –
1. Durere,
chin, mîhnire. –
2. Dorință înfrigurată, tristețe, nostalgie. –
3. Dragoste, pasiune, frămîntare sentimentală. – Mr., megl.
dor. Lat.
dolus (Pușcariu 542; Candrea-Dens., 526; REW 2727; Densusianu,
GS, II, 2; Philippide,
Principii, 61;
Pascu, I, 78), cf. it.
duolo, fr.
deuil, sp.
duelo,
port.
dó. Cipariu,
Gram., 135 și Meyer,
Alb. St., IV, 99,
plecau în
mod eronat de la lat.
dolor. Este cuvînt
general (ALR 243). – Der.
dori, vb. (a
tinde, a rîvni, a
vrea);
dorit, adj. (rîvnitor);
dorință, s.f. (năzuință,
dor, aspirație);
doritor, adj. (care dorește);
dornic, adj. (doritor);
dornic, adj. (doritor);
nedorit, adj. (care nu este dorit).