dispúne (dispún, ús),
vb. –
1. A hotărî, a
decide. –
2. A avea la dispoziție. –
3. A
învinge (în sport). –
4. A
aranja. –
5. (Refl.) A se înveseli. Lat.
disponere (
sec. XIX). Este dublet neol. de la
despune. – Der.
disponibil, adj., din fr.;
disponibilitate, s.f., din fr.;
disponenda, s.f. (restituire),
termen comercial, din lat.
disponenda prin intermediul germ.;
dispoziți(un)e, s.f., din fr.;
indispune, vb. (a indispune);
indispoziție, s.f. (
stare a celui
bolnav);
predispune, vb., din fr.