dîrz (dîrză),
adj. –
1. Îndrăzneț, întreprinzător, avîntat. –
2. Tenace, neclintit, ferm. – Var. (înv.)
dîrj. Sl.
druzu (Miklosich,
Slaw. Elem., 21; Miklosich,
Lexicon, 178; Cihac, II, 91; Conev 100), cf.
îndrăzni, bg.
durzaĭă „
îndrăznesc”. – Der.
dîrzie (var.
(in)dîrjie), s.f. (
curaj, îndrăzneală);
dîrzoi, adj. (
țeapăn), prin confuzie cu
bîrzoi;
îndîrji, vb. (a înfuria, a stîrni);
înjîrda, vb. (Trans., a ațîța, a
asmuți), metateză de la
îndîrji (Drăganu,
Dacor., VII, 135), probabil cu influența lui
joardă „
băț” (
DAR).