déget (dégete),
s.n. –
1. Fiecare din prelungirile mobile cu care se sfîrșește
mîna sau
talpa piciorului. –
2. Măsură ce
corespunde unei zecimi de
palmă. – Mr.
deazit, dzeadit, megl.
zęizit, istr.
žǫžet. Lat.
dĭgĭtus (Pușcariu 497; Candrea-Dens., 478; REW 2638; Tiktin; Candrea); cf. it.
dito, prov.
det, fr.
doigt, sp.,
port.
dedo. – Der.
degetar, s.n. (căpăcel care
protejează degetul cu care se
împunge acul la
cusut;
plantă, degetariță, Digitalis ambigua), care pare a fi der. intern cu suf. -
ar (
ar putea fi și reprezentant
direct al lat.
dĭgĭtālis,
cum îl consideră Pușcariu 498; Candrea-Dens., 479; REW 2637; Tiktin; Candrea, cf. it.
ditale, v. fr.
déal, sp.,
port.
dedal; însă der. internă pare mai naturală);
degetariță, s.f. (
plantă, degetar);
degetăruț, s.m. (
plantă, Soldanella
montana);
degețel, s.m. (
plantă, degetar, Digitalis ambigua, Digitalis purpurea);
îndegeta, vb. (a
indica), înv., hibrid lingvistic format în Trans.