cucurígu
interj. –
1. Cuvînt care imită cîntecul
cocoșului. –
2. (S.m.) Cîntecul
cocoșului. –
3. Cocoș. –
4. Galerie (la
teatru). –
5. Miez de nucă
întreagă. Creație expresivă, cf. gr. ϰίϰιρρος „
cocoș”, lat.
cucurrire, bg.
kukurigu,
pol., rut.
kukuryku (Cihac, II, 85; Conev 54), sb.
kukurijek (Skok 76). Pentru sensul 4 cf. sp.
gallinero. Sensul 5 se datorează probabil asemănării
miezului de nucă cu
creasta cocoșului. – Der.
cu(t)curiga (var.
cu(t)curigi), vb. (a cînta
cocoșul).