corp (corpuri),
s.n. –
Trup. – Var. pl.
corpi. Megl.
corp. Lat.
corpus (
sec. XVIII), mai întîi prin intermediul germ.,
rus.
Korpus, mai tîrziu prin fr.
corps. În megl. pare a fi cuvînt genuin (Pușcariu 403;
DAR). – Der. (din fr.)
corporal, adj.;
corpulent, adj.;
corporație, s.f.;
corporativ, adj.;
corporatism, s.n.;
corpuscul, s.n.;
incorpora, vb.