coclí (-lésc, coclít),
vb. –
1. A
rugini un
obiect de
aramă. –
2. A se îmbăta, a se
afuma. Sl.
*kotĭliti, de la
kotĭlŭ „
căldare de
aramă” (Cihac, II, 76; Pușcariu,
Lr., 291). – Der.
cocleală, s.f. (
strat de carbonat de
cupru;
stare proastă și mai
ales gust rău după beție);
cohni, vb. (Bucov., a se
strica, a se avaria, a se deterioara), probabil prin contaminare cu
duhni „a
mirosi urît”.