cîrn (cấrnă),
adj. –
1. Fără nas, cu
nasul tăiat. –
2. Despre
nas,
mic,
scurt, cu vîrful
ridicat. –
3. Încovoiat, îndoit. Sl.
krŭnŭ „cu
nasul tăiat”, de la
krnoti „a
mutila” (Miklosich,
Slaw. Elem., 27;
Lexicon, 316; Cihac, II, 43; Conev 90). – Der.
cîrnog, cîrneci, adj. (cîrn);
cîrnie s.f. (
faptul de a avea
nasul cîrn);
cîrni, vb. (a
tăia nasul, pedeapsă pentru cei care conspirau pentru a pune
mîna pe
tron; a-și
pierde nasul; a curăța
pomii de
ramuri uscate), care
ajunge să se
confunde cu omonimul său, der. de la
cîrmă;
cîrnogi, vb. (a
toci, a
face bont);
chirnog, s.m. (infirm, damblagiu; avar, zgîrcit), pentru al
cărui dublu sens cf.
sgîrcit;
chirnogi, vb. (a
cere de
pomană; a cerși). Pentru ultimii der., Scriban propune să se
plece de la un sl. *
krŭno-nogiĭ; este posibil și să se
presupună o formație bazată pe paralelismul cu
olog, slăbănog, boșorog, etc.