ciorchínă (ciorchíni),
s.f. –
Tip de inflorescență, racem,
grapă. – Var.
ciorchin(e). De la
cioc, cu suf. -
ină, și cu infixul
r ca în
fișcă ›
frișcă,
fîțîi ›
fîrțîi, etc., cf.
ciochină, și it.
ciocca „ciorchine.” Der. de la
cerc (Pușcariu,
Dacor., VI, 309-13;
DAR), sau de la un lat. *
circulina (Densusianu,
GS, V, 173), este mai
puțin probabilă. Cihac, II, 53, semnala
deja o înrudire cu
ciochină. – Der.
ciorchinos, adj. (abundent,
bogat în
ciorchini).