cáut (-tă),
adj. – Precaut, prudent. Lat.
cautus (
sec. XIX). Este latinism, folosit
rar de vreun scriitor trans. – Der.
cautelă, s.f. (grijă, precauție);
cauțiune, s.f. (
sumă de
bani depusă ca garanție);
cauționa, vb. (a garanta, a
plăti cauțiune);
cauționament, s.n. (garanție);
cauționar, s.m. (garant), toate din fr.