catrán
s.m. –
1. Lichid vîscos de culoare închisă, gudron. –
2. Chin, grijă, amărăciune. – Mr.
cătrane, megl.
cătran. Tc.
katran (din arab.
alqitrān, de unde și sp.
alquitrán,
port.
alcatrão, fr.
goudron), cf. it.
catrame, ngr. ϰατράμι,
alb.
katram (Șeineanu, II, 95; Lokotsch 1128; Ronzevalle 134; REW 4684a). În Trans., prin intermediul sb.
katran sau al mag.
katrány, de aceeași proveniență. Der.
cătrăni, vb. (a da cu catran; a
supăra, a
amărî; refl., a se înfuria, a
turba);
cătrăneală, s.f. (acțiunea de a (se) cătrăni; amărăciune);
cătrănitură, s.f. (cătrăneală);
cătrănos, adj. (
plin de catran);
cătrăniță, s.f. (Trans.,
chibrit). Dubletul neol.
gudron, s.n., din fr., a
dat naștere vb.
gudrona. Edelspacher 16 se gîndește, desigur în
mod greșit, că mag. provine din
rom.