cătínă (-ni),
s.f. –
Numele mai
multor specii de arbuști;
cătină albă, Hippophaë rhamnoides;
cătină de garduri, Lycium vulgare;
cătină mică, Tamarix germanica;
cătină roșie, Tamarix gallica. Lat.
catănum „
plantă asemănătoare cu
drobul”, cuvînt documentat în Spania în
sec.
VI (Coromonas, I, 570).
A tonic s-a alterat probabil sub influența lui
catena, cf. mr.
cătiră „șira
spinării”. În orice
caz, nu este probabilă der. propusă de
DAR, din lat.
catena, și cu atît mai
puțin originea anterioară indoeurop.,
cum presupune Lahovary 322. Der.
cătinar, s.m. (
pasăre mică neidentificată);
cătinat, adj. (cu frunzișul
des);
cătineț, s.n. (desiș, hățiș).