cămáșă (-ắși),
–
1. Îmbrăcăminte de (pînză) care acoperă
parte superioară a
corpului. –
2. Vălul de la
altar. –
3. Husă pentru mobile. –
4. Mapă. –
5. Supracopertă (de
carte). –
6. Pleavă. –
7. Membrană care
învelește ceapa, usturoiul și
alți bulbi. –
8. Placentă. –
9. Spuma vinului care fermentează. – Var.
cămeșe, cămașă. Mr., megl.
cămeașă. Lat.
camisia (Diez, I, 102 și
Gramm., I, 19; Pușcariu 266; Meyer 187; Candrea-Dens., 235; REW 1550;
DAR); cf.
alb.
këmisë, it.
camiscia, fr.
chemise, sp.,
port.
camisa. A
trecut recent de la decl. în
-ă la
cea în -
e, ca toate
cuvintele terminate în -
șe sau -
je. Der.
cămășoi, s.n. (cămașă
lungă);
cămășică, s.f. (maiou);
cămășuță, s.f. (maiou).