ca
adv. –
1. La
fel cu,
cum(e), precum(e) (exprimă o egalitate sau o
asemănare). –
2. La
fel cu,
asemenea (exprimă o comparație al
cărui al doilea
termen este ipotetic sau ireal; mai
ales în
forma compusă
ca și). –
3. În
felul (exprimă o comparație retorică a
obiectului în
sine, pentru a sublinia că este
vorba de ceva cu
totul normal):
ca pe el, toate ca toate. –
4. Cît (introduce al doilea
termen al unei comparații). –
5. Așa cum, precum (introduce o enumerare). –
6. Aproximativ,
aproape,
cam (mai
ales în
forma compusă
ca la). –
7. În calitate de, în
loc de, în
chip de. –
8. În sfîrșit, o dată (în
forma compusă folosită popular
ci ca sau
ci ca mai). – Mr., megl., istr.
ca. Lat
quam (Pușcariu 243; REW 6928; Candrea-Dens., 203;
DAR); cf.
cam, și prov.
qua(n), sp.
cuan,
port.
quão. Odinioară a
avut sensul de „aproximativ” (6), care astăzi este
propriu lui
cam; s-a separat de acest cuvînt, cu care este de
fapt identic într-o
epocă relativ recentă. Cu funcție prepozițională se construiește cu acuz.:
ca mine (sau
ca pe mine , cînd
primul termen al comparației este în acuz.).
Așa cum ca introduce comparații nominale,
formele compuse ca și, ca și cum, ca și cînd introduc comparații verbale și
par a fi formații interne
ale rom.; totuși, Philippide,
Principii, 84 și
Pascu, I, 59, derivă pe
ca și din lat.
quasi.