buc (búci),
s.m.
1. Scamă, cîlți. –
2. Coajă, cocoloș. Origine necunoscută. Cihac
crede că expresia
într-un buc „într-o clipă” se bazează pe un cuvînt diferit, pe care
îl pune în legătură cu
pol.
buch,
rus.
buch „
zgomot”, cf.
buh; însă pare a se potrivi mai
bine cu sensul 1, de „
scamă”,
înțeles ca „
pic, strop, cantitate neînsemnată”. Se folosește în Mold. și Trans. – Der.
bucos, adj. (cu
părul încîlcit).