boiér (boiéri),
s.m. –
1. Mare stăpîn de pămînt,
nobil,
domn; în
vechea organizare socială, reprezentant al
clasei aristocratice. La
început, privilegiile nobiliare au
fost rezervate pentru moșieri, în schimbul satisfacerii obligațiilor
militare, și
erau transmisibile numai prin intermediul proprietății, a
cărei moștenire, transferare sau vînzare
era supusă aprobării domnitorului. Ulterior,
ideea de noblețe se
confundă pe nesimțite cu
cea de funcție
publică sau dregătorie;
boierii cu funcții se
bucurau de toate privilegiile, în
timp ce moșierii
decad de la rangul de
răzeș sau
moșnean care, pînă la un anumit
punct, se
poate compara cu
hidalguía spaniolă. În
epoca fanariotă, nobilimea de împarte în
cinci clase,
prima (
protipendadă)
fiind cea care
alcătuia sfatul restrîns al domnitorului (
boieri de sfat sau
veliți, cf. în Spania
așa numiții
grandes); funcțiile
lor efective
erau încredințate unor locțiitori de a
doua clasă (
vtori) sau de a treia (
treti). Urmau
apoi boiernașii, care ocupau funcții în armată sau în administrație. Regulamentul Organic, inspirat din constituția dată nobilimii
ruse de către Petru cel
Mare, a asimilat nobilimea cu
gradele din armată și
le-a
conferit automat
tuturor funcționarilor statului. Către 1850, existau în Moldova
cam 2800 de
familii de
boieri, și în Muntenia 320, constituind un total de aproximativ 30.000 de
boieri. Rangurile,
titlurile și privilegiile
lor au
fost abrogate prin art. 46 al Convenției de la Paris, la 19 august 1855, cu
efecte asupra drepturilor bănești începînd cu 30
iunie 1859. –
2. Om bogat, proprieter, stăpîn. –
3. (
Arg.) Judecător. – Var. (înv.)
boiarin, boiaren, boiariu. Sl.
bolĭarinŭ (Miklosich;
Slaw. Elem., 15;
Lexicon, 40; Berneker 72), cf. bg.
bolĭarin. Der.
boieresc, adj. (aristocratic);
boieresc, s.m. (serviciu, obligație, prestație în
munca pe care, pînă la 1864, țăranul
fără pămînt trebuia s-o
facă moșierului);
boierește, adv. (aristocratic; fastuos);
boieret, s.n. (aristocrație);
boieri, vb. (a înnobila);
boierie, s.f. (aristocrație);
boierism, s.n. (
sistem aristocratic);
boieriță, s.f. (boieroaică);
boiernaș, s.m. (
boier din ultimele
categorii);
boieroaică, s.f. (doamnă din aristocrație);
boieros, adj. (cu
gusturi aristocratice, rafinat);
boreasă, s.f. (Trans.,
soție,
nevastă), cf. Șeineanu,
Semasiol., 165 și
DAR (Miklosich,
Zig., 181, pune în legătură acest ultim cuvînt cu țig.
bori, buri „logodnică,
nevastă tînără”).