bîtă (bấte),
s.f. –
Par,
măciucă,
ciomag. Sl.
bŭtŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 16; Cihac); cf.
rădăcina sl.
batŭ (
rus.
bat, sb.
bat „
par”; Berneker 46). Der.
bîtea, s.f. (
ciocan de
lemn;
specie de
papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum);
bîti, vb. (
rar, în Banat: a bate, a ciomăgi).