cîrpă (cîrpe),
s.f. – 1.
Bucată de pînză sau
stofă,
veche,
zdreanță. – 2. Cîrpă de bucătărie. – 3.
Basma, batic. – Mr.
cîrpă, megl.
corpă. < Sl.
krŭpa „cîrpă” (Miklosich,
Slaw. Elem., 27;
Lexicon 316; Cihac, II, 44; Conev 60); cf. bg.
kŭrpŭ, sb.
krpa, slov.
kerpa. Cf.
cîrpaci, cîrpi. – Der.
cîrpiță, s.f. (cîrpă,
zdreanță), din sb.
krpica (Drăganu,
Dacor., V, 339 și
VII, 216. – [
Art. 2035]