bașoldínă (bașoldíne),
s.f. –
Femeie grăsană, umflată. – Var.
bașo(a)ld(in)ă,
bașerdină, bașoldie, beșoandră. Origine obscură. Este cuvînt expresiv, modificat în
mod capricios prin
false analogii, și bazat pe un
prim element
ușor de distins: vb.
a băși (Tiktin,
DAR); țig.
bašav „a cînta la un instrument” (
Graur 126), cu semantism
greu de
înțeles; sau mai probabil țig.
beš „
așază-te”. Rezultatul pare a fi
fost apropiat, prin etimologie populară, de
șoldie „cu
șolduri mari,
lată în
șolduri”, de la
șold, cf. și
șoldină;
ar putea fi prin urmare o formație, sau cel
puțin o interpretare glumeață, ca în
baș-calic, baș-rachiu, baș-răzeș, și
ar însemna „
toată numai
carne”, sau „umflată ca o
șuncă”. În
beșoandră este evidentă contaminarea cu
băși și
beșniță. Scriban
preferă să
plece de la
rus.
lošadĭnyĭ „căluț”.