bășícă (bășíci),
s.f. –
1. Vezică. –
2. Glob. –
3. Bulă,
bulbuc. – Var.
beșică. Mr.
bișică, megl.
bișocă. Lat.
vessica (Pușcariu 189; REW 9276; Candrea-Dens., 141;
DAR); cf.
alb.
mesikë, it.
vescica, fr.
vessie, sp.
vejiga,
basc.
bišika,
port.
bexiga. Der.
bășica, vb. (a
face bășici);
bășicată, s.f. (varietate de
struguri);
bășicos, adj. (cu bășici);
bășicos, s.m. (arbust, Coluta arborescens);
bășicuță, s.f. (Gentiana asclepiadea); Vb.
a bășica poate deriva și
direct din lat.
vessῑcāre (cf. Pușcariu 188; REW 9277 și mr.
mbișic, abruz.
avvešekkà). Din
rom. provine bg.
bŭšŭka (Capidan,
Raporturile, 228), sb.
bešika și rut.
bešyka (Miklosich,
Wander., 8 și 12, Candrea,
Elemente, 407; Berneker 53), și probabil ngr. μπετσϰώνω „a
bate, a ciomăgi” (G. Meyer,
Neugr. St., II, 76) și sb.
beška „varietate de
struguri” cf.
bășicată. – V. și
beștea.