barbár (barbáră),
adj. –
Sălbatic,
crud. – Var. (înv.)
varvar. – Mr.
varvar. Fr.
barbare, din lat.
barbarus. În
forma sa mai
veche, totuși,
apare în
rom. din
sec. XVI, din gr. βάρβαρος, sau din rezultatul ei sl.,
varŭvarŭ. Der.
barbarie, s.f.;
barbarism, s.n.;
barbariza, v.b. (a
aduce în
stare de barbarie);
varvar(ic)esc, adj. (barbar,
crud).