baníță (bánițe),
s.f. – Unitate
veche de
măsură de capacitate pentru cereale, de
valoare diferită după
epoci și regiuni,
dar în
general egală cu 20
ocale (
adică 0,215 hl în Mold., 0,339 hl în Munt.). De la introducerea
sistemului metric, se numește de
obicei astfel
măsura de 20 litri, pentru cereale. Sl.
banja „baie,
vas rotund”, cu dim.
banica, de unde bg.
banica „
vas,
vapor” (Cihac;
DAR). Semantismul
rom., care nu
apare în sl., se explică prin
forma curentă a
vasului care servește ca
măsură.