bálsám (balsámuri),
s.n. –
Suc gros folosit ca
preparat aromat și curativ. – Mr.
balsam. Lat.
balsamum, care a
putut intra în
rom. pe mai
multe căi: mai probabil, prin folosirea cuvîntului în farmacia
veche.
Apare din
sec. XVII, uneori sub
forma valsam ‹ ngr. μπάλσαμον, cf. ngr. βάλσμον, tc.
balsam, alb.
balsam,, bg.
balsam,, și de
asemenea germ.
Balsam, it.
balsamo. Accentul în
rom. este indiferent. Der.
bălsăma, vb. (a îmbălsăma, a parfuma);
bălsămi, vb. (înv.; a parfuma);
balsamic, adj. (parfumat, aromat);
îmbălsăma, vb. (a înmiresma, a parfuma; a impregna un cadavru cu anumite substanțe chimice);
a îmbălsămi, vb. (a parfuma).