bái, (báiuri),
s.n. –
Necaz,
supărare,
belea, grijă. Mag.
baj, care la rîndul său provine din sl.
boj „calamitate”, ca și sb., cr., slov.,
ceh., rut.,
rus.
boj „război”, cf.
(ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi,
Dict., 103). – Miklosich,
Lexicon, 35
îl deriva
direct din sl., ceea ce pare mai
puțin probabil. Se folosește numai în Trans.,
dar circulația sa este mai
mare;
alături de el,
a băilui „a se îngriji de ceva” (‹ mag.
bajlodni) este
puțin folosit.