áripă (-pi),
s.f. –
1. Organ care servește la
zbor. –
2. Simbol a tot ce
străbate spațiul cu repeziciune. –
3. Ocrotire, protecție. –
4. Piesă de
aparat care prezintă
asemănare cu aripa
păsărilor. –
5. Capăt,
flanc al unei
trupe dispuse în
ordine de
bătaie. –
6. Parte laterală a unei clădiri. –
7. Parte a unui automobil care
seamănă cu o aripă. –
8. Paletă a roții unei
mori de
apă. – Mr.
aripă, areapită, megl.
(i)aripă. Lat.
ālĭpēs „înaripat”, probabil aplicat la
început la
obiectele care prezentau vreo
asemănare cu
aripile păsărilor (ca de ex. paleta roții hidraulice), și
apoi generalizat, în
locul lat.
ala. Cf. calabr.
alapa, prov.
aubo, arbro, fr.
aube, v. cat.
álep, sp.
álabe, toate cu sensul
spaniol, care
coincide cu sensul 8; cf. și
cors.
álaba „
oblon” și
port.
aba „
margine”. Mai
multe materiale în Corominas, I, s. v.
álabe. Etimologia
alipes, propusă de Densusianu,
Hlr., 30, este pentru REW 310 „begrifflich unmöglich”. Evoluția semantică prezintă în
mod cert dificultăți; în
ciuda acestui fapt, această
ipoteză pare însă mai plauzibilă decît celelalte. După Pușcariu 123, „unbekannt, obwohl
im ersten Teil
des Wortes
ala zu erkennen ist”. Același
autor, în
DAR, s-a
decis în
favoarea lat.
alapa „
palmă, lovitură” (etimologie acceptată și de REW 319, explicată de Diculescu,
Elementele, 435 ca un der. de la
ala cu suf. -αφος sau ιφος, a
cărui necesitate nu
ni se pare
clară);
dar trecerea semantică de la „
palmă” la „aripă” este mai
greu de explicat decît decît pe
cea pe care
am sugerat-o mai
sus. Celelalte
ipoteze sînt mai
curînd fanteziste: din mag.
röp „pană, penaj” (Cihac, II, 476); din gr. ῥιπή „
început,
pornire” (Roesler 564); de la un der. verbal *
alipare, de unde
alt der. postverbal *
alipa (
Pascu, I, 39;
Beiträge, 7;
Etimologii, 17); de la
ala, cu suf. -
ip (
Pascu,
Arch. Rom., VI, 325); din fondul anterior
limbilor indo-
europene, în legătură cu arab.
risa și cu dravidiana (Lahovary 313). Der.
aripa, vb. (a înaripa, a da
aripi; a
speria o
pasăre cu
pușca);
aripăriță, s.f. (
oaie care
merge de
obicei departe de
turmă);
aripat, adj. (înaripat);
aripi, vb. refl. (despre
copii, a avea convulsii,
boală atribuită, în
credința populară,
faptului de a fi mîncat
aripi de
pasăre);
aripioară, s.f.;
aripos, adj. (înaripat);
înaripa, vb. (a da
aripi, a însufleți).