arié (árii),
s.f. –
1. Loc unde se
treieră,
arman. –
2. Suprafață. – Var. (înv.)
are. Mr.
arye, megl.
aryie, aryiă. Lat.
ārea (Pușcariu 119; Candrea-Dens., 86; REW 626;
DAR); cf.
alb.
arë, it.
aja, prov.,
port.
aira, fr.
aire, cat., sp.
era (
gal. din Lubián
airá). Folosirea ca
termen științific se datorează contactului cu fr.
aire. Der.
aret, s.n. (regiune, zonă), cu var.
ariet. Pronunțarea este gravă. În
general suf. -
et este tonic,
dar există și
cazuri cînd este aton, cf.
bunget, prejmet, astfel încît
putem considera
fără nici o dificultate că este
vorba de un der. normal de la
arie. Dicționarele l-au
confundat uneori cu
arét „
ajutor”.