DILÍ,
dilésc, vb. IV. (Arg.)
1. Tranz. A
lovi, a
bate.
2. Tranz. A
fura, a
șterpeli. (etim. neclară; prob. din gr.
δηλέομαι (= a
lovi), prin interm. țig; se
poate de
asemenea pune în
leg. cu țig.
da-,
part.
dilo (= a da) (
Graur, Juilland); provine, cu prob. mai
mare, din sl.
dĕliti (= a împărți, a distribui) (cf.
deli); accepția
2. se justifică
fără nici o îndoială din expresia
a da o lovitură; der.
dileală)