amnár (amnáre),
s.n. –
1. Bucată de
oțel cu care se
lovește cremenea spre a
scoate scîntei; uneori folosește și pentru a
ascuți. –
2. Dispozitiv cu care se
urcă sau se coboară
fierul lat al
plugului. –
3. Mîner de
lemn cu care se învîrte
sulul la războiul de
țesut. –
4. Stîlpi de
lemn puși la
colțurile construcțiilor țărănești
spre a
sprijini acoperișul. – Mr.
mănar, megl.
mănar, amnar. Lat.
mănuārius (după Pușcariu 82; REW 5332;
DAR), cf.
mîner. Mai
puțin probabilă este der. de la *
ignarium (Philippide,
Principii, 46; Körting 4706),
dacă luăm în considerație rezultatele dialectale. Densusianu,
Rom., XXXIII, 274, și
GS, II, 317, se gîndește la posibilitatea unei der. interne, pe
baza lui
mînă.