amăgí (amăgésc, amăgít),
vb. –
1. (Înv.) A
vrăji, a
face farmece. –
2. A
amăgi, a
momi. – Mr.
(amăvipsire) „a
vrăji”. Gr. μαγεύω „a fermeca” (Hasdeu;
DAR; Diculescu,
Elementele, 474; Rosetti, II, 66), probabil prin intermediul unui lat. *
magῑre, *
magare, cf. calabr., sicil.
ammagari, cat., sp.
amagar. În mr., din ngr. μαγεύω, de unde și bg.
magiosvam. Der.
amăgeală, s.f. (înșelăciune, artificiu);
amăgelnic, adj. (înv., înșelător);
amăgeu, s.m. (impostor), pe care Diculescu,
Elementele, 474,
îl derivă dintr-un gr. *μαγεύς;
amăgire, s.f. (înv.,
ademenire);
amăgitor, adj.;
amăgitură, (înv., înșelăciune, escrocherie).