aluát (aluáturi),
s.n. –
1. Pastă obținută din
făină amestecată cu
apă, grăsime etc., din care se
prepară pîine, prăjituri etc. –
2. Pastă,
materie. –
3. Drojdie, dospeală. – Mr.
aloat, megl. (numai dim.)
luțǫl, istr.
aluǫt. Lat.
allĕvatum, de la
allĕvāre (Pușcariu 69; Candrea-Dens., 1008; REW 360;
DAR).
Fără a avea un corespondent romanic imediat,
coincide cu sensul
general al lui
levare „a fermenta”, cf. it.
lievito, ven.
levar, aberg.
levad, friul.
levá, fr.
levain, comel.
(a)lwá, sp.
(a)leudar.