abiá,
adv. –
1. De
foarte puțină vreme,
tocmai (introduce o acțiune care
tocmai s-a terminat). –
2. Cu
greu, anevoie. Mr.
avia < Lat. *
ad vĭx (Cipariu,
Arhiv.., 109; Philippide,
Principii, 91; Pușcariu, 3; Candrea-Dens., 2; REW 224;
DAR); cf. surs.
vess, v.sp.
abés,
avés, v.
port.
tamalavés.
A paragogic este normal cu funcții adv., cf.
aci(ia),
aiure(a),
acole(a); este deci inutilă explicația lui Candrea-Dens., care
pleacă de la relații sintactice. Este greșită
ipoteza că s-
ar baza pe sl.
abije „imediat” (Cihac). – Din
rom. provine
săs.
(d)abja.