fulg (fúlgi),
s.m.
1. Mici cristale de
apă care
alcătuiesc zăpada.
2. Pană
subțire și
moale. – Identitatea semantică pare a
indica faptul că este
vorba de o var. de la
floc (< lat.
floccus), cu metateza (*
folcus) și cu aceeași
schimbare a finalei ca în
stâng, vitreg. Nu
par deloc probabile
ipotezele emise de Pușcariu 665 și
DAR, cf.
REW 3554a, care pune în legătură acest
cuvânt cu lat.
fulgere „a
străluci”; de Körting 3864, din lat.
fluxus; și
încă și mai
puțin opinia lui Giuglea,
Dacor., III, 626, care
pleacă de la v.germ.
vlügel (> germ.
Flügel). – Der.
fulguí, vb. (a
ninge cu fulgi
rari);
fulguitúră, s.f. (ninsoare cu fulgi
rari). – [
3512]